Gheorghe Preda

“Imi plac poveștile ambigui, pentru că viața însăși e ambiguă și de neînțeles pînă la urmă. Iar de fiecare dată cînd ma gîndesc la un posibil film nu-mi desenez în minte povești, personaje, finaluri etc. Mă gîndesc altfel: ia stai, care e stilul filmului ăstuia? În ce fel vizual vreau să-l fac?”